Pentru a strânge niște bani de buzunar și de călătorie, Zoly a acceptat un job la negru de la vecinele sale furnicile.
Job-ul constă în crearea unei funcții care verifică dacă o anumită furnică are voie să rezerve sălile pe care le dorește din mușuroi.
Mușuroiul are 24 de săli, numerotate de la 0 la 23.
Pentru a-i ușura treaba lui Zoly, aceasta are la dispoziție o listă în care se specifică sălile pe care fiecare furnică le poate rezerva.
Lista este reprezentată de vectorul global de întregi ant_permissions[], aflat în fișierul constants.h. Acest vector poate fi accesat din fișierul check_permission.asm cu ajutorul label-ului ant_permissions.
Elementul de la poziția i din vector reprezintă lista de săli pe care furnica cu id-ul i le poate accesa.
Atunci când bitul j are valoarea 1 în elementul de la poziția i, furnica cu id-ul i poate accesa sala j.
Observație Din moment ce avem doar 24 de săli, asta înseamnă că cei mai semnificativi 8 biți ai fiecărui element din employee_permissions[] vor fi mereu 0.
Funcția pe care Zoly trebuie să o implementeze are antetul de mai jos.
void check_permission(unsigned int n, unsigned int *res);Primul argument (n) este un întreg pe 32 de biți.
Primii 8 cei mai semnificativi biți din cadrul numărului reprezintă identificatorul i al furnicii.
Restul de 24 de biți au următoarea semnificație: bitul j ne spune dacă furnica i dorește să rezerve sala j.
O furnică poate cere să rezerve mai multe săli simultan.
Figura de mai jos ilustrează formatul acestui argument.
Al doilea argument (res) reprezintă adresa de memorie la care funcția trebuie să scrie rezultatul verificării. Dacă furnica cu identificatorul i poate rezerva toate sălile dorite, valoarea 1 trebuie scrisă la adresa res. Dacă furnica nu poate rezerva una sau mai multe din sălile dorite, valoarea 0 trebuie scrisă la adresa res.
Funcția trebuie completată în cadrul fișierului check_permission.asm.